Atunci când vin în inspecție la companii, inspectorii ANAF acordă o atenție deosebită următoarelor aspecte:
• declararea impozitului pe profit;
• modalitatea în care a fost înregistrată taxa pe valoarea adăugată;
• deductibilitatea serviciilor;
• cheltuielile de protocol;
• sponsorizările;
• diminuarea pierderilor fiscale prin capitalizarea cheltuielilor;
• nedeductibilitatea cheltuielilor;
• diferențe între marfa înregistrată în inventar și stocurile existente;
• limitarea cheltuielilor atribuite mașinilor;
• controlul prețurilor de transfer pentru determinarea riscului fiscal;
• implicațiile de TVA rezultate în urma ajustărilor prețurilor de transfer sau reclasificării deductibilității serviciilor;
• TVA aplicată asupra depășirii plafonului de protocol;
• modul de completare a declarației 394.
„Se observă un proces de maturizare a contribuabililor din România, care recurg la contestarea în instanță a deciziilor de impunere doar atunci când consideră că drepturile le-au fost lezate. Pentru autoritățile fiscale ar trebui să fie un semnal de alarmă faptul că instanțele dau în multe cazuri câștig de cauză contribuabililor, ceea ce arată faptul că inspectorii fiscali au de multe ori o interpretare prea restrictivă a legislației fiscale”, a declarat Dan Dascălu, partener la D&B David și Baias.
Sursa avocatnet.ro